Marionette

Până la urmă, după o ședință de partid, am hotărât totuși, să adaug și posturile vechi…așa că am creat o pagină nouă  numai pentru asta…deci aici găsiți posturile dragi mie de care nu m-am putut despărți 😛

Enjoy!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

• Sinucidere

 

Nu mai poți.

Nu mai vrei.

Nu mai știi cum.

Nu mai există cale de întoarcere.Decizia a fost luată. Fără regrete.Regrete.Respiri adânc…tragi aer în piept și te scufunzi.Întuneric.Întuneric peste tot.În suflet.În mine.

În tine.

În noi.

Care noi?

Liniște. Calm.

Doar amintirile iți mai șoptesc…

E prea târziu.

Simți cum aerul iți părăsește trupul și teama sufletul.

Încet.

Încet.

Încet.

Și te scufunzi mai tare.

În întunericul gol.

Ți-e frig…

 

Iar cu o ultimă zvâcnire iți aduci aminte…după care te lași pradă uitării…

Te doare.

Închizi ochii și aștepți…

Nu mai e mult.Mult așteptata pace.Pace și liniște.Atât.

 

[6.09.2009, prima poezie ]

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

• Rutina și Ea

Dimineață. Alarma sună.

06:45.

Așternuturi ademenitoare. Frânturi de vise care te fac să-ți mai închizi ochii doar o clipa. Numai una. De fapt trec 10 minute. Gândul la gustul cafelei amăriu și fierbinți te face să te ridici ca hipnotizată. Te deplasezi la baie ca prin ceață, parcă într-un joc de-a ‘baba-oarba’. Iți limpezești ochii cu apă rece, după care lași cafeaua să-și facă efectul. Divina cafea. Pui ce apuci pe tine pentru că ești în întârziere. Și pleci. Același drum. Aceeași oameni. Saluturi cordiale. Povești fără importanță la o altă cafea. Începi lucrul. Începe nebunia. Agitație. Pauza de masă plus o gogoașă cu gem plus o ciocolată caldă. Încă un dead-line. Sfârșitul programului. Aceleași saluturi cordiale. Pleci acasă.

16:08.

Prea cald. Prea multe scări de urcat. Saluți vecinul de vis-a-vis care se uită mult prea insistent la tine. Are 60 și ceva de ani, 4 copii, 2 nepoți. Un libidinos. Deci nu. Intri în casă. Arunci cheile și papucii ‘cât-colo’. Prea liniște. Dai drumul la muzică și pornești TeVeu’. Ți-e foame. Iți faci o salata de pui. O mănânci în timp ce butonezi telecomanda. Îl vezi pe Măruță. Asculți. Nimic interesant. Închizi TeVeul. Te pregătești de o baie fierbinte. Scapi de îmbrăcămintea incomodă și intri în cadă. Apa fierbinte te face să visezi…la amintiri. Tresari. Auzi telefonul sunând. Răspunzi, e C . Vroia sa vadă ce mai faci. Părăsești locul menit defulării. Iți alinți corpul cu arome de vanilie și mango. Pui pe tine ceva lejer. Iți iei o cană de lapte fierbinte și o carte din raftul de sus. E târziu.

23:36.

Fixezi alarma. Pat. Așternuturi ademenitoare. Singură. Somnul vine repede. Visezi…amintiri.

Dimineață. Alarma sună.

06:45.

[…]

[ 4.07.2009, despre rutină ]

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

• pentru copilul din noi…

We never quit playing because we grow old

We grow old because we quit playing.

(Oliver Wendell Holmes)

Categoric niște cuvinte înțelepte,nu? și totuși sunt mulți care cred că a fi adult înseamnă că zilele pline de râs, dans și joacă s-au sfârșit…uită ce e aia aventura…uită de ei… și dacă asta înseamnă să fii adult, atunci eu refuz categoric să cresc!!!

[…] Ce frumos e să fii copil…să știi să te bucuri de absolut orice lucru primit, nou, găsit, amintit, simțit, dat, făcut, văzut, cu o sinceritate debordantă, nu cu o indiferență totală…să razi cu toată inima, nu să zâmbești sarcastic și fals…să dansezi până nu mai poți și să nu-ți pese de cine se uită la tine, nu să te miști ca robotul, indiferent de melodie, cu mișcări lascive doar pentru că tu crezi că așa e ‘cool’…să consideri timpul infinit și să crezi că poți fii absolut orice ți-ai dori, nu să te lași condus de rutină și de lucrurile fără importanță care te fac mai mult frustrat decât fericit…ce mai….fiți COPII și bucurați-vă de viață…că ea trece…faceți nebunii ca să aveți ce povestii nepoților….și nu stați într-un loc…lumea e maaareee și vă așteptă….deci…nu uitați să TRĂIȚI!!!!

….asta e pentru toți cei care n-au lăsat copilul din ei să moară….și pentru toți ceilalți care trebuie să-l învie…

La Mulți Ani!!!!!

[post scris de ziua copilului 2009]

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

• despre nimicuri…

Da..azi m-am hotărât să vorbesc despre nimicuri, nimicurile mele..nimicurile voastre…nimicuri în general, pe care le avem, pe care le cumpăram, pe care le primim. Despre acele lucruri care își fac prezența în viața noastră, se stabilesc cu totu’ și nu mai pleacă, domn’le!… și de ce nu mai pleacă??! pentru că sunt atât de neînsemnate încât și uităm că ele sunt acolo…da, acolo unde le-ai lăsat ieri, acuma o lună, anu’ trecut, acum un secol….și singurul scop al lor e să te încurce când, bineînțeles, tu cauți ceva foarte important sau ești grăbit…măi și ce nervi iți faci atunci…și te juri să le arunci și să le dai foc….bineînțeles…mâine( că doar acum nu ai timp de ele…). Probabil de aceea avem bine-cunoscuta CURĂȚENIE GENERALĂ… și totuși, ele nu dispar și desigur te lovești în continuare de ele..vrei nu vrei…zic asta în ideea că, să zicem, te hotărăști în sfârșit să scapi de ele.. și da, le arunci…și scapi de ele, dar numai momentan pentru că, inevitabil, apar altele… și altele… și altele… și asta pentru că suntem niște ‘colecționari’ de…NIMICURI!!! Eu fiind cea mai mare…concluzia fiind astfel spusă, să vă explic de unde atâta filozofie în capu’ meu:

păi…căutam un liniar…mai bine zis aveam nevoie urgentă de unu…pentru ce?!? draq mai știe [doamne fată, da ce urât vorbești ]…da…și m-am pus pe căutate, am luat la rând biroul, unde credeam că e cel mai logic să găsesc unu, dar nu… în loc de liniar am dat numai peste niște cd-uri, care apropo trebuie returnate, o groază de pixuri [hmm…pixu’ roșu e gol, la gunoi cu el!], reviste de luna trecută [trebuie aruncate ], dar nici urmă de liniar. Atunci am trecut la dulapul cu ‘materiale didactice’, dar și aici aceeași chestie… caiete din clasa a 8a, a 9a, a 10a..etc.[ doamne ce urât scriam ], ajung la cursurile din facultate [multe…dar pe astea le mai țin…cine știe…], penarul meu din liceu[ nu-mi vine să cred!…creioane colorate…fără vârf ], ruj [ ruj!?!??!….ce caută ăsta aici!??!…expirat…hmmm], hârtii, hârtii și iar hârtii, lucrări de control [ wtf?!?! ], facturi [din 2007…]….da nici urmă de LINIAR!!!! Clar…mâine…fac CURĂȚENIE GENERALĂ ….azi nu…azi caut…un liniar…nuuuu…mai bine îmi cumpăr unul…

….niște nimicuri, dom’le!…da voi ce nimicuri ‘colecționați’ ?!?!?

[post scris în data de: 29.05.2009]

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

• El e Ștefănuț…

Ora 18:39…eu în drum spre casă de la plăcuta reuniune de familie cu ocazia zilei de naștere a bunicului….plină de gânduri…bine dispusă și totuși regretând trecerea timpului…când ceva mi-a atras atenția…

era Ștefănuț…

…da…despre el vreau să vorbesc…o dulceață de prunc, ca oricare altul la prima vedere, dar care a avut marele ghinion să trăiască așa…. ↓

…bine…adevărul e că nu locuiește chiar în locul ăsta, dar asta nu înseamnă că ‘acasă’ la el e mai bine…și totuși Ștefănuț nu pare deloc supărat sau afectat de situație….asta e viața pe care o cunoaște…nu știe cum e fericirea dincolo de grămezile de gunoaie…cum e să plângi după mașinuța aia roșie pe care a văzut-o ieri la Mall…și cel mai probabil nici nu-l interesează…asta e lumea lui pe care știe să o aprecieze cu cel mai sincer entuziasm…și totuși câți copii din ziua de azi nu sunt plini de ifose, isterici și niciodată mulțumiți!??! MULȚI, vă spun eu…dar nu…Ștefănuț al nostru nu e așa…el pare a fi fericit alături de frații lui, 2 la număr și altul pe drum, alături de mama sa care pare a-l iubi enorm și de miile de “jucării” din jurul lui…DA, asta e fericirea, mi-am zis eu când i-am văzut zâmbetul și privirea galeșă privindu-mă, și Ștefănuț al nostru a descoperit secretul ei: Apreciază și fii mulțumit de tot ce ai, indiferent cât de puțin sau mult e, pentru că e AL TĂU !!!

Acum e ora 21:56 și….mă gândesc la Ștefănuț…

[ post scris la data de 23.05.2009 ]

………………………………………………………………………………………………………………………………….

• Worst movies ever!!!!

Buuun…de ceva vreme din lipsă de ocupație (că doar e criză, nu? )) am început să mă uit la filme…mai noi..mai vechi…mai bune…mai puțin bune…recomandate…dar și FOARTE FOARTE PROASTE!!!! bine bine…proaste proaste…dar Doamne cât de stupide!!!! Atât de stupide încât te apucă rasul, eu cel puțin am ras de prostia lor…pentru că in mintea mea apăreau repetat aceleași întrebări: Cine naiba a scris scenariul și a regizat o asemenea porcărie!?!? sau Cum de s-au coborât la nivelul ăla actorii!?!? Bineînțeles că mai există o grămadă de alte filme proaste, dar care la o adică (părerea mea) pot fi considerate suportabile sau “ușoare” și savurate, de aceea eu le-am dat ca exemplu doar pe cele ‘the worst of the worst’ .

Și atunci după orele petrecute la un film de genul ăsta am zis hai să-mi dau și eu cu părerea ca orice alt “consumator” de filme, să scutesc pe alții de atâta prostie, deși părerea mea poate fi considerată cât vreți voi de subiectivă…

Acestea fiind spuse voi trece la nominalizări:

Voi ce părere aveți!?!?

p.s. [nu sunt cea mai în măsură să critic filme( zic unii)…deoarece și școlile în domeniu îmi lipsesc și nici nu am eu cele mai bune gusturi în materie de filme( zic alții)…dar voi sunteți (zic eu ), așa că vă aștept părerile :P]

[ post scris in data de: 12.05.2009]